Activitate extracuriculară cu caracter interdisciplinar (limba și literatura română, istorie, geografie)
Nivel: gimnazial
Scop: dezvoltarea culturii generale a elevilor
Obiective:
să cunoască etapele dezvoltării scrisului și câteva sisteme de scriere
să trezească interesul față de diversitatea culturală a Transilvaniei, pe baza diferitelor scrieri utilizate de locuitorii acesteia
să utilizeze cunoșințele legate de basmul popular
să dezvolte atenția și capacitatea de concentrare în rezolvarea sarcinilor
Scrisul este cea mai puternică formă de comunicare inventată de om: deorece persistă în timp, fiind capabil de a transmite idei și cunoștințe de-a lungul mileniilor.
Originile preistorice ale scrierii
Oamenii preistorici au fost primii care au simțit nevoia și au găsit o modalitate de a fixa lumea în imagini. Desenele rupestre găsite în peșteri din Franța, Spania și pe tot globul sunt primele dovezi ale dorinței umane de a comunica dincolo de cuvântul rostit.
Acum ~40.000 de ani
Primele desene rupestre cunoscute apar în peșteri din Europa și Asia
Animale și vânătoare
Scenele de vânătoare și figurile de animale domină arta rupestră timpurie
Desenele rupestre sunt vizibile și azi
Peșteri precum Lascaux (Franța) și Altamira (Spania) păstrează aceste imagini intacte
Scrierea în lumea antică
Primele sisteme de scriere
Scrierea cuneiformă — Mesopotamia, ~3400 î.Hr.
Primele semne scrise (adâncituri realizate cu penița) apar pe tăblițe de lut. Cu timpul, imaginile utilizate inițial, care reprezentau obiecte concrete, au evoluat treptat spre semne abstracte în formă de pană — de unde și numele „cuneiform" (lat. cuneus = pană).
Hieroglifele egiptene — ~3200 î.Hr.
Sistemul egiptean combina desene și simboluri pentru a reprezenta obiecte, idei și sunete. Hieroglifele fac parte din rândul celor mai decorative scrieri, ele fiind vizibile pe temple, morminte și papirusuri.
Ideogramele — când semnul reprezintă o idee
Spre deosebire de pictograme, ideogramele codifică concepte abstracte, nu doar obiecte vizibile. Scrierea chineză, cu origini în jurul anului 1500 î.Hr., este cel mai vechi sistem ideografic care este utilizat și în prezent.
Evoluție continuă
Din pictograme simple, caracterele chineze s-au rafinat de-a lungul a 3.500 de ani, păstrând totuși logica vizuală originară.
Eficiență remarcabilă
Astăzi, peste 1,3 miliarde de oameni comunică zilnic folosind acest sistem de scriere inventat în Antichitate.
Independență de sunet
Ideogramele transmit sensul direct, fără a depinde de pronunția cuvintelor, ceea ce permite utilizarea lor în dialecte foarte diferite.
Revoluția fonetică:
Apariția scrierii care redă sunetele
De la imagine la sunet
Cel mai important salt în istoria scrierii a fost trecerea de la reprezentarea lucrurilor la reprezentarea sunetelor. Alfabetul fenician (~1200 î.Hr.) a fost primul sistem fonetic coerent: 22 de semne consonantice, fiecare corespunzând unui sunet.
Simplitatea sa revoluționară a permis răspândirea rapidă în întreaga lume mediteraneană, devenind baza pentru:
Alfabetul grecesc
Grecii au adăugat vocale, creând primul alfabet complet fonetic
Alfabetul latin
Preluat de romani, a devenit cel mai răspândit sistem de scriere din lume
Zeci de alte alfabete
Araba, ebraica, scrierea indiană — toate au rădăcini feniciene
Sistemele de scriere utilizate în Europa
Alfabetul grecesc
Grecia și-a păstrat propriul alfabet — singurul din Europa Occidentală care nu derivă direct din cel latin. Acesta este sursa directă pentru scrierea chirilică.
Alfabetul latin
Folosit în majoritatea țărilor europene, este moștenirea directă a Romei. Stă la baza limbilor română, franceză, spaniolă, germană și multe altele.
Alfabetul chirilic
Creat în sec. al IX-lea de Chiril și Metodiu, pe baza scrierii grecești. Folosit azi în Rusia, Serbia, Bulgaria, Ucraina etc.
Aceste sisteme de scriere la rândul lor au fost modificate, dezvoltate și adaptate cerințelor fonetice ale diferitelor limbi.
Europa de Nord, sec. II. d. Hr.
Scrierea runică
În culturile germanice și nordice a înflorit un sistem de scriere unic: runele. Caracterele angulare, ușor de cioplit în piatră sau lemn, erau folosite în ritualuri magice și religioase, dar și în scopuri practice. Originile runelor nu sunt cunoscute, se presupune că ar deriva din cele sistemele de scriere italice.
Alfabetul Ogham
Alfabetul celtic a apărut în Irlanda în secolele I-II d. Hr. și a fost folosit în special la inscripționarea mormintelor și marcarea hotarelor .
Sistemele de scriere pe teritoriul României
Istoria scrierii în spațiul românesc reflectă influențele culturale și politice ale fiecărei epoci.
1
Până în sec. XIX
Textele în limba română sunt scrise cu alfabetul chirilic, moștenit din tradiția slavonă a Bisericii Ortodoxe
2
Perioada de tranziție
Se folosesc alfabete de tranziție, cu amestec de caractere chirilice și latine, reflectând dezbaterile culturale ale epocii
3
1860-1862
Adoptarea oficială a alfabetului latin în România (Muntenia: 1860, Moldova: 1862) , în contextul modernizării statului și apropierii de Occidentul european
Exemple de alfabete speciale utilizate de minoritățile din Transilvania
Scrierea maghiară veche
Maghiarii au folosit până în sec. al X-lea un alfabet propriu cu 42 de caractere, cioplit inițial pe bețe de lemn. Secuii din Transilvania îl păstrează și îl folosesc și astăzi, ca simbol al identității culturale. Direcția scrierii este din dreapta spre stânga.
Alfabetul ebraic
Comunitățile evreiești din România utilizau alfabetul ebraic în context religios și cultural. Acest alfabet este identic cu cel folosit și în prezent pentru limba ebraică modernă. Alfabetul conține numai consoane. Vocalale sunt marcate rar, doar cu puncte și liniuțe.
Scrierea armeană
A fost creat de Sf. Mesrop Maștoț în jurul anilor 405-406 d. Hr. pentru traducerea Bibliei. Este unul dintre cele patru sisteme alfabetice din lume care fac diferența între majuscule și minuscule (alături de alfabetul latin, chirilic și grecesc
E timpul să ne distrăm!
Acum că am călătorit prin istoria scrierii, e timpul să punem în practică ce am învățat.
Teodorescu, Laurențiu. Generalități privind scrierea chineză. Revista Română de Acupunctură, 1998, VII, 1-2, pp. 81-85, text adaptat de autor în anul 2006, accesat pe scribd.com
Toate sursele de mai sus au fost accesate ultima dată pe data de 28.03.2026, la ora 17:12 .